„Când simți să nu faci un lucru, NU-l face. Nu e chiar rocket science.”

Știi momentul ăla când simți că n-ai chef să mergi la job, dar te duci oricum pentru că „așa trebuie”? Sau când corpul îți urlă „STOP”, dar tu te prezinți, totuși, la încă o ședință care ar fi putut fi un e-mail?

Da, acel moment glorios când îți trădezi intuiția, dai cu ignore la semnalele corpului și sufletului, și te duci mai departe ca un soldat într-un război care nu e al tău. Bravos, națiune!

Săptămâna asta am aflat despre cinci suflete care au ales, voit sau nevoit, să plece. Trei bărbați – stop cardiac. Vârste? 51, 49 și 40. Două femei – una s-a stins la birou, pur și simplu epuizată. Cealaltă… a ales o ieșire mai brutală, presată de depresie și singurătate.

Toți aveau un punct comun: trăiau vieți în care n-au mai putut spune „nu”. N-au mai putut spune „nu vreau”, „nu pot azi”, „nu mai e al meu drumul ăsta”. Și totuși, au mers înainte. Cu politețe. Cu presiune. Cu frică. Cu burnout. Cu mască pe față și rana bine ascunsă.

De ce?

Pentru că ne-au învățat că intuiția e o fantezie, iar „datoria” e mai importantă decât liniștea ta interioară. Că „nu-ul” te face leneș, slab, egoist. Că dacă nu ești mereu pe fugă, n-ai valoare. Și uite-așa am ajuns să trăim pe pilot automat, într-un film prost, fără pauză de respiro.

Dar dacă tot suntem aici…Hai să o zicem pe aia dreaptă. Dacă tot ne-am născut în viața asta, nu crezi că merită trăită cu poftă, cu râs, cu dans pe mese și cu o doză sănătoasă de nebunie?

Nu pentru ca la final, când tragem linia, să spunem „ah, ce puține lucruri am făcut”.

Ci ca să putem zice:

– Băi, a fost fain.

– Am iubit cu tot sufletul.

– Am râs cu lacrimi.

– Am făcut o groază de tâmpenii.

– Am sărit cu parașuta.

– Am mers pe sârmă.

– Am zis NU când am simțit NU.

– Și da, uneori am fugit de responsabilități și am fugit fix în viață.

Că altfel... ce urmează? Workshopuri de „mindfulness” ținute pe Teams, în timp ce-ți plimbi nervos degetele pe mouse? Fructe gratuite la birou, ca să uiți că ai uitat cum se râde din suflet? O viață trăită ca un CV?

Hai, las-o baltă.

Spune NU când e NU.

Spune DA la viață.

Nu ca să bifezi fericirea, ci ca s-o guști pe bune.

Fericirea incepe cu tine!

Cărți care te învață cum să spui „nu” cu iubire, să renunți la balast și să te regăsești, fără să te transformi într-un iluminat plictisitor:

1. „Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul” – Robin Sharma– O poveste transformatoare despre cum să-ți schimbi viața din temelii fără să fugi pe un munte (deși un weekend în natură nu strică niciodată).

2. „Gândește ca un călugăr” – Jay Shetty– Lecții dintr-o viață monahală aplicabile în traficul din oraș, în open space și în viața reală. Adică la fix pentru noi, muritorii de rând cu anxietate și program de Google Calendar.

3. „Arta subtilă a nepăsării” – Mark Manson– Te învață să renunți la nevoia de a fi plăcut de toți și de a bifa toate așteptările. Spoiler: viața e mai frumoasă când nu-ți pasă de prostii.

4. „Ikigai” – Hector Garcia & Francesc Miralles– Pentru când ai uitat de ce te trezești dimineața. Sau pentru când vrei să te trezești cu chef de viață, nu doar cu alarma.

5. „Calea artistului” – Julia Cameron– O metodă blândă și revelatoare de a te întoarce la tine. Cu scris, introspecție și mici renunțări care eliberează spațiu pentru magie.

6. „Cum să-ți simplifici viața” – Werner Tiki Küstenmacher & Lothar Seiwert– Mai puțin zgomot. Mai puține lucruri. Mai mult TU.

7. „Viața fără stres” – Thich Nhat Hanh– Mindfulness fără floricele, dar cu suflet. Respiri. Zâmbești. Trăiești.

   
   

🎧 Ascultă-le pe VOXA!

Dacă nu ai timp să citești cu lumânarea, pune căștile în urechi și ascultă-le pe Voxa – aplicația mea preferată de audiobooks și ebooks în limba română. Găsești acolo toate aceste titluri (și altele mai bune decât știrile la cafea). Câteva minute pe zi și s-ar putea să-ți vină să-ți dai demisia, să-ți cumperi o bicicletă și să pleci spre Camino. Și e perfect așa!

Adevărul e simplu: dacă simți că viața ta e prea grea, prea grăbită și prea plină de „trebuie”, atunci poate a venit momentul să faci ceva... altfel.

Vino la mine – nu ca să îți dau lecții, ci ca să îți amintești cine ești când nu mai porți armură. Lucrez cu oameni ca tine – obosiți, epuizați, dar cu scântei ascunse în priviri. Scântei care pot reaprinde focul vieții.

📩 Scrie-mi. Te ghidez să-ți spui din nou „da” ție.

📍Online, în terapie, coaching și consiliere holistică.