📵 Ziua în care mi-am uitat telefonul acasă. Adică... am trăit periculos.

Azi dimineață, ca o femeie modernă, independentă și (aparent) organizată, am plecat spre oraș. Machiată, cu mindset de boss lady și părul stând așa... aproape bine. Totul părea sub control. Până am băgat mâna în geantă.

Șoc, groază, disperare, puls accelerat și un ușor tremurat pe interior: telefonul nu era acolo.

Mi-a trecut prin fața ochilor întreaga zi fără el: fără GPS, fără Spotify, fără story, fără reminder că azi e zi de post 20:4 (și eu deja salivam la croissant). Nu aveam nici măcar cum să-mi verific pașii zilnici ca să văd dacă sunt în grafic pentru Camino. Practic, eram un animal sălbatic aruncat în jungla urbană. Fără hartă. Fără notificări. Fără "seen"-uri. Fără sens.

Ajung în metrou. Toată lumea în transă, cu ochii în lumina sfântă a ecranelor. N-am mai văzut priviri. Doar degete scrollând și fețe îngropate în TikTok, Reels și „ce-a mai zis mătușa aia pe grup”. Simțeam că am pășit într-un cult. Unul în care eu eram păcătoasa fără ecran. Dar și singura trează.

Observ: fetele poartă farduri cu steluțe, puncte, glitter – de parcă s-au bătut cu o zână în drum spre scoala. Unghiile? Niște gheare demne de Game of Thrones – mai aveau puțin și încroșetau aerul.

Băieții? Pantaloni lăsați până la genunchi, sosete sport + adidași + rochie de seară. Da, ai citit bine. Noua modă. Un pic de tot, de toate.

Nu judec, doar constat. Sincer, cred că am pierdut trenul. Bine... momentan doar telefonul acasă, dar moda... aia s-a dus cu tot cu locomotivă.

Dar fără telefon în mână, am observat. Lumea. Oameni. Respirații. Șușoteli. Am stat cu mine. Și știi ce? A fost bine.

M-am simțit liberă. Nu mai trebuia să răspund. Să bifez. Să postez. Să fiu „disponibilă”. Eram prezentă. Reală. Aici.

Și culmea ironiei? Când am ajuns acasă... nici nu m-am dus direct la telefon. Nu știam unde e. Nu mi-a păsat. Am mâncat ceva. M-am întins. M-am uitat pe geam. Am respirat. Abia mai târziu mi-am adus aminte că există. Și pentru prima dată după mult timp… el m-a așteptat pe mine, nu invers.

Fericirea incepe cu tine!