VACANȚA FRIGIDERULUI – ediția adolescenți flămânzi

Vacanța. Momentul acela magic din an în care copiii se odihnesc, iar părinții... se coc în suc propriu, între cratițe, uși de frigider lăsate larg deschise și întrebări existențiale de tipul: „Noi n-avem nimic de mâncare?”

Serios. Dacă aș primi un leu de fiecare dată când aud replica asta, acum îmi făceam concediul în Maldive. Sau măcar la Mamaia, dar cu șezlong propriu.

Diminețile încep nu cu „Bună dimineața”, ci cu un bocet al stomacului adolescentin:

–Mamăăăă, mi-e foame. Eu ce mănânc? Mor. Mor de foame.

De parcă ar fi venit direct de la muncile câmpului, după 14 ore de prășit, nu din pat, după 12 ore de somn și 3 episoade de serial. Iar dacă le zici că e ciorbă caldă și salată de vinete:

– Ciorbă?! Iar?! Dar nu avem NIMIC de mâncare?!

Frigiderul e deschis ca o ușă către speranță. Îl țin așa, larg, ca pe altarul unei zeițe uitate, în timp ce contemplă înlăcrimați: oala cu ciorbă, piept de pui, salate, caserole cu tot ce-ți poftește inima. Dar nu. Nu e ce „și-ar dori sufletul lor azi”.

Aș vrea să fac un reel pe tema asta: "Adolescent în fața frigiderului – dramă în trei acte", cu muzică tristă pe fundal și privire pierdută în abisul borcanelor cu murături.

Dacă, printr-un miracol, nu le e foame – le e sete. Dar nu așa, o sete simplă. Nu. E o sete biblică, de tip Moise în deșert.

– Avem apă? Unde e apa?

– Beau de la robinet? Bleah.

– Apă plată nu mai e?

– Pune și tu niște lămâie în ea, că altfel nu pot!

Sunt gata să beau direct din furtun, dar ei cer „apă cu vibe bun”. Pe cuvânt, cred că au fost ținuți la post negru toată iarna și-acum, odată cu vacanța, s-a dat startul la: „Mănâncă tot ce prinzi și cere apă ca-n filmele de supraviețuire.”

Când sunt plecați în tabere, e minunat: mănâncă tot, la ore fixe, fără bocete.

Îi sun:

– Ce-ați mâncat azi?

– Ciorbă. Cartofi. Salată.

– Și?

– Bună.

Ironic, nu? Aceeași mâncare pe care acasă o tratează ca pe un afront personal.

Acum, sincer... cred că o să le pun un frigider în cameră. Pe bune. Cu senzor vocal: „Deschizi – te hrănești – închizi – taci.” Eventual cu un raft special de: „Lucruri pe care NU le mănâncă niciodată, dar le verifică de 30 de ori pe zi.”

Și partea cu adevărat uluitoare? Nu se vede pe ei. Nimic. Niciun gram. Parcă toată mâncarea se duce în altă dimensiune. Se autosabotează.

Eu dacă respir lângă un corn, îmi crapă fermoarul de la blugi. Ei mănâncă un frigider și mai au loc de un desert.

Vacanță cu copii acasă = Bootcamp pentru mame.

Hai că mai e puțin până-n septembrie... când începe școala, se întorc la program, se mai rupe vraja asta a „foamei fără fund” și poate... doar poate... frigiderul va avea șansa să se închidă măcar o dată pe zi.

Până atunci, dacă ești și tu o mamă (sau un tată) cu lăcuste domestice în plină dezvoltare, dacă simți că vacanța ți-ar putea epuiza nervii, resursele și rezervele de salată boeuf, vin-o la consiliere. Râdem, plângem și mai facem și un plan de supraviețuire emoțională. Fără calorii.

#VacanțăCuCopii #FoameEmoțională #MamăDeBăieți #LăcusteDeCasă #ViațaReală #ParentingCuUmor #ConsiliereCuSuflet #SupraviețuirePărintească #SeptembrieSalvator #laviniagansari #consiliergansari